vineri, 15 ianuarie 2016

Preturi pentru rochii

Are 18 ani. E o floare intre flori. Privirea ei senina arata clar oricarui om matur ca e un copil prea repede crescut. Zambetul ei inocent le aminteste femeilor de perioada cand ele insele erau asa. Pe atunci se visau printese si asteptau sa se indragosteasca de ele vreun print venit din zari indepartate. Pe cele mai multe dintre ele viata deja le-a dezamagit, trimitandu-le in locul printului un broscoi urat pe care, oricat de dulce si dragastos l-ar saruta. Ea nu stie ca baloanele se sparg dupa un timp. E inocenta. Inca mai poate visa ca va veni printul sa ii admire frumusetea si sa o iubeasca pana la adanci batraneti. Nuntasii se aduna in jurul ei. Ii admira rochia si ii lauda frumusetea. O intreaba daca isi doreste sa prinda buchetul miresei, cand va sosi momentul. Ea rade frumos si dintii albi, curati, stralucesc in soarele verii, luminandu-i chipul. Nu, nu vrea deocamdata. Mai are scoala de facut, mai are de trait alaturi de fratiorul ei, de parinti, de prieteni. Nu se grabeste cu maritisul. Cu toate astea, sufletul ei de fecioara tanjeste dupa ceva nedefinit, ceva nestiut, dar atat de profund. 

La biserica, totul e solemn si ea isi compune fara sa vrea un chip serios. E domnisoara de onoare si sta cuminte, dreapta, mandra, alaturi de miri si de cavalerul de onoare. Rochia ei e frumoasa, atat de frumoasa incat in spate femeile susotesc, intrebandu-se cam care ar fi preturi pentru rochii de acest fel si pe unde oare s-or gasi. Preotul vorbeste. Mireasa aproape ca rade, fericita. Mirele e emotionat. Transpira. Nasii stau nemiscati. Daca nu ar clipi, ai putea crede ca sunt niste statui imbracate frumos. Ea are o rochie albastra cu multa dantela, el un costum gri petrol elegant. Preotul incurca inelele si acest lucru destinde pentru o clipa atmosfera. Toata lumea rade. Domnisoara de onoare duce mana la frunte, intr-un gest care pare sa spuna ca i-au trecut emotiile si ca de acum se poate bucura in voie de ceea ce va urma. In mana cealalta are lumanarea. Ii aranjeaza o floricica. Ochii ei sunt totusi indreptati spre preot. Vreau sa auda tot ce spune. Parca ar trai o scena dintr-un film. Oare se va descurca la fel de bine cand va fi mireasa? Nu stie. Zambeste unui gand numai de ea stiut. Cu coada ochiului priveste spre frumosul cavaler de onoare ales de mire. Diferit de ea, si totusi atat de cald, de bun, de atent. 

E tot timpul pe urmele ei. O insoteste ca o umbra. Ii scutura rochia eleganta atunci cand bunica ei calca pe trena. Invitatii zambesc amuzati. Multi isi dau seama ca baiatul s-a indragostit de ea. Oare se va infiripa ceva intre ei sau aceasta va fi singura lor noapte impreuna, o noapte incarcata de romantism, o noapte de care isi vor aminti cu placere si regret mereu? Ceremonia religioasa se incheie. Lumea se indreapta catre restaurant. Cavalerul este mereu alaturi de domnisoara de onoare. Lui nu ii pasa nici de preturi pentru rochii, nici de susotelile invitatilor, nici sa vinul ce curge in pahare. Pentru el, lumea s-a ingustat teribil, devenind mica. Lumea lui are doar 18 ani si e ca o floare. Are o rochie cumparata de la looktoramagazin.ro. Pana si rochia are o floare pictata pe material, sa aminteasca tuturor ca nu pretul conteaza de multe ori, ci doar persoana care stie sau nu sa poarte cu mandrie si eleganta o anumita rochie. Cavalerul; danseaza cu ea. Intai timid, abia atingand degetele subtiri ale fetei. Apoi mai indraznet, pe masura ce noaptea coboara peste oras. Ochii lui spun tot. Fata poate citi. Se bucura, dar nu raspunde cu aceleasi litere. Pentru ea e prea devreme. Nu se astepta sa apara printul inca de acum. Are doar 18 ani. E ca o floare intre alte mii de flori. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu