Detectoare performante de microfoane de la bspy.ro

Una dintre cele mai bune prietene ale mele, o fata pe care o stiu inca de cand eram doar de o schioapa, m-a invitat intr-o zi la ea sa bem o cafea. Din vorba in vorba, a inceput sa imi povesteasca despre un coleg de munca putin mai tanar decat care, care de la o vrmee ii face o curte asidua. Nu mi s-a parut ok ideea de a accepta asa ceva din partea unui coleg de munca si i-am spus direct, ba chiar am intrebat-o ce parere are sotul ei despre acest lucru. Mi-a spus ca sotul ei nu stie nimic, ca nu i-a povestit si ca nu are de gand sa ii povesteasca vreodata. M-am temut pentru ea, pentru casa ei, pentru familia ei, pentru tot ceea ce inseamna o asemenea chestie in viata unui cuplu. I-am spus ca nu ma simt prea bine si ca simt nevoia sa ies putin la aer curat, sa ma plimb prin fata blocului sau prin parc. Am rugat-o sa ma insoteasca si, de cum am ajuns afara, i-am spus ca se joaca cu focul, ca trebuie sa ii spuna sotului ei despre colegul insistent sau, daca nu are de gand sa faca asta, macar sa isi cumpere un detector de microfoane de la bspy.ro, pentru a se asigura ca nu i-a dat nimic de banuit sotului ei si ca acesta, gelos cum il stiam, nu a montat prin casa camere de luat vederi si microfoane pentru a o spiona. 

Prima ninsoare la Ploiesti. 2016

Am asteptat cu nerabdare sa cada prima ninsoare la Ploiesti. A trebuit sa vina 2016 pentru a ma putea bucura de ea. Tarziu in noapte, cand a inceput sa se aseze zapada, m-am simtit mult prea obosita pentru a iesi din casa. Am preferat sa pozez prin plasa de la geam, asa ca prima ninsoare a fost surprinsa intr-o imagine absolut neclara, aburita de caldura ce iesea din apartament. Dimineata, de cum s-a luminat de ziua, am iesit afara, insa am preferat sa imi pozez cainele, si nu ninsoarea ce cazuse in Ploiesti. Acum ninge iar. Probabil voi iesi mai tarziu din casa pentru a face niste poze serioase. Pana atunci, va las sa va bucurati de prima ninsoare de la Ploiesti, vazuta prin ochii mei si ai aparatului meu. :)))

Muzeul ceasului din Ploiesti

Muzeul ceasului din Ploiesti nu are pereche in Romania. Este unic. Dateaza din anul 1963. Interiorul sau ascunde aproape 1000 de piese, insa numai o parte din ele sunt expuse. Printre comorile ce fac parte din colectia muzeului, wikipedia aminteste "cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te, române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate ceasuri care au aparținut unor personalități (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, B.P. Hașdeu, Theodor Aman, I.L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Ioan A. Bassarabescu etc.), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului, motanului etc.), ceasuri cu diverse indicații în afara orelor, ca și alte obiecte legate de temă."

Desi locuiesc in Ploiesti dintotdeauna, trebuie sa recunosc ca am intrat in Muzeul Ceasului

Zone frumoase in Ploiesti

M-a intrebat ieri o prietena bloggerita ce zone frumoase poate gasi in Ploiesti, daca vine pentru o zi sa se relaxeze. Ar fi vrut sa ii recomand in principal cladiri istorice si parcuri. Asa cum se intampla de obicei, m-am blocat complet si nu mi-a venit nimic in minte in afara de parcul din Sala Sporturilor, bulevardul cu castani si, pentru final, parculetul de langa gara de vest a Ploiestiului. Blocaj total. Apelez la voi pentru a mari lista cu zone frumoase ce pot fi vazute in Ploiesti. Asadar, nu mall-uri, nu teatre sau altceva. Pur si simplu parcuri in Ploiesti, dar si cladiri istorice

Copac deosebit in Ploiesti, pe bulevard

Pe blogul de fotografii am postat poza unui copac de-a dreptul spectaculos crescut pe bulevardul cu castani din Ploiesti. O voi posta si aici. Am convingerea ca toti ploiestenii il vor recunoaste. E imposibil sa treci pe acolo fara sa il vezi si fara sa te miri de frumusetea acestui copac. Data viitoare cand mai ajung pe bulevard promit sa il pozez mai de departe, sa il surprind in toata splendoarea lui. Usor, usor, cred ca voi pleca in cautarea celor mai frumosi copaci din Ploiesti. Mai stiu vreo doi... Trebuie doar sa ies din casa pentru a-i fotografia. :)

Statuia de la gara de sud din Ploiesti (Monumentul Vanatorilor)

Ploiestenii (si nu numai) ajung des in zona garii de sud, acolo unde un monument frumos lucrat ii intampina de fiecare data cu soldati salutand regulamentar. Unii nici macar nu il mai observa, obisnuiti de atata amar de vreme cu imaginea sa. Altii trec pe langa el fara sa se intrebe ce reprezinta "statuia de la gara de sud" din Ploiesti. 

Monumentul Vanatorilor din Ploiesti (dezvelit la 12 octombrie 1897) a fost ridicat in cinstea soldatilor din Batalionul 2 Vanatori, care au avut o contributie decisiva la prima mare victorie din Razboiul de Independenta - atacul de la Griviţa (August 30, 1877).

Initial fusese amplasat la unul dintre rondurile de pe Bulevardul Independentei (bulevardul cu castani). In 1954 el a fost mutat în scuarul de lângă Pasajul superior Ploieşti şi apoi (1980) în centrul sensului giratoriu din faţa Gării Ploieşti-Sud. Intrati pe wikipedia pentru mai multe detalii despre Monumentul Vanatorilor din Ploiesti (statuia de la gara de sud, dupa cum o recunosc ploiestenii). 

Bulevardul cu castani din Ploiesti

Tineam neaparat sa ajung in aceasta toamna pe bulevardul cu castani din Ploiesti. Imi doream sa pot fotografia covorul de frunze cazute la pamant, sa ma bucur de bucuria copiilor care aduna castane doar pentru ca arata ca niste bilute lucioase. Am coborat la primul rond cu un presentiment urat. Nu ma inselam. Bulevardul cu castani din Ploiesti este mult prea curat de la o vreme. A disparut tot farmecul sau de cand strada este maturata de cateva ori pe zi, ca nici o frunza uscata si nici o castana sa nu impiedice pasii trecatorilor. E primul an din viata mea cand bulevardul cu castani din Ploiesti mi se pare pustiu, trist, gol. Uneori, prea multa civilizatie strica, zic eu. Nu am vazut nici macar un copil zambind, desi in alti ani era o larma de nedescris de cand cadea din pom prima castana si pana cand zapada le acoperea. Ce faceti din acest oras? Nu sunteti satui de betoanele care ne acapareaza pamantul putin cate putin? 

Ca sa fotografiez cateva castane am fost nevoita sa ma opresc langa tulpina unui castan. In pietrisul alb pus in jurul copacului se ascundeau cateva castane. Cumplit de trist, de pustiu, de gol... 

PS: Stie cineva ce rost au acele pietre albe puse in jurul copacilor din Ploiesti?

Ploiesti, un oras plin de pisici

Ploiesti, un oras plin de pisici. Oamenii trec pe langa ele fara sa le vada, desi la aproape fiecare bloc sunt cel putin doua, trei pisici. Unii le vad si le alunga, de teama puricilor. Altii, mai nebuni, se opresc sa le hraneasca, le mangaie si le pozeaza. Patru dintre pisicile maidaneze care traiau pe strazile din Ploiesti sunt acum niste rasfatate in casa mea. Din nefericire chiar nu le pot lua pe toate acasa. Sunt mult prea multe. Vine iarna, vine frigul, si nu au nici o sansa daca ploiestenii se fac in continuare ca nu le vad. Stiu, suntem grabiti, suntem ingandurati, suntem saraci, suntem asa cum suntem. Dar am putea cauta impreuna solutii, am putea incerca, din putinul nostru, sa le oferim o sansa si pisicilor maidaneze care traiesc pe strazi, in frig si mereu in pericol de moarte. De ce oare nu luam exemplu de la tarile civilizate cu adevarat, care au dezvoltat adevarate comunitati de pisici in orasele lor, pisici care acum atrag turisti din intreaga lume?

Am plecat duminica din malu rosu pana in sud. Nu m-am putut opri chiar cu toate pisicile

Copac batran in cartierul Ploiesti Sud

Locuiesc de peste 40 de ani in Ploiesti si abia zilele trecute am remarcat in cartierul sud un copac urias, probabil foarte batran si uimitor de frumos. Nu mi-am putut da seama ce copac este si i-as fi recunoscatoare celui care m-ar lamuri. Cert este ca nimeni nu vorbeste despre acest copac, desi este un adevarat monument al naturii si ar trebui cinstit ca atare. Oare cati oameni stiu ca in cartierul sud din Ploiesti exista acest minunat copac batran?

Cainii maidanezi din Ploiesti

Oare cand au devenit oamenii atat de nepasatori, atat de reci si de egocentrici? Tin minte ca in copilarie se aciua din cand in cand pe langa bloc cate un caine maidanez. Toti copii din zona considerau ca este al lor si il tratau ca atare. Toti ii duceam mancare si apa, toti munceam pentru a-i face un culcus cat mai moale si mai calduros, toti ne jucam cu cainele. Acum este Ploiestiul plin de caini maidanezi si nimeni nu se uita spre ei. O multime de pui de caini care umbla bezmetici pe strazi, ai nimanui. Unul dintre ei a fost si Bruno, cainele meu. Multi altii inca mai asteapta o minune. Dar nu, nu se va intampla. Ma it la parculetul de caini. Oamenii care vin acolo au dat bani grei pe cainii lor doar pentru a se fali ca au caini de rasa, nu maidanezi, cum e al meu. Oare sunt mai cu mot ai lor? Sunt mai destepti sau mai iubitori, mai blanzi sau mai frumosi? Dati-mi voie sa va spun ca am dubii serioase. Nu, cainii de rasa nu sunt cu nimic mai presus decat cainii maidanezi, in afara de pret. Daca toti cei care vor caine ar lua un puisor dintre cei care umbla ametiti pe strazi si daca s-ar organiza actiuni de sterilizare a femelelor de ciane, in scurt timp in Ploiesti nu ar mai exista maidanezi. Dar cine