Oferta la roti de roaba

M-am apucat de curand sa scriu o poveste despre o tipa care locuieste in zona de deal de langa noi, intr-un sat mare si frumos. Nu va voi povesti aici ce baliverne am insirat pe hartia virtuala, caci mai am mult de lucru la ea. Ceea ce vreau sa spun este ca, printre altele, exista in poveste o faza cand tipa e surprinsa carand niste balegar cu o roaba. Aproape ca in filmele proaste de acum 30 de ani, tocmai cand se pregatea sa zambeasca seducator vecinului care trecea pe drum, una dintre rotile roabei s-a rupt, lucru care le-a starnit hohote de ras. Iata un bun motiv sa intre in vorba cu vecinul si sa se lase ajutata de acesta. Poate ca la prima vedere nu pare cine stie ce, insa eu am petrecut minute bune incercand sa aflu daca in secolul nostru, in zona noastra de univers exista vreo oferta la roti de roaba, ca sa nu gresesc si sa transform o poveste aparent reala intr-una fantastica (am si una fantastica abia inceputa, insa despre ea voi vorbi cu o alta ocazie - asta daca nu o voi publica direct, fara prea multe explicatii). Asadar, am cautat pe internet oferta la roti de roaba si am aflat ca exista, lucru care m-a bucurat, caci nu stiam sigur daca omul de la tara mai lucreaza prin curte si mai ales daca mai utilizeaza roaba pentru felurilele activitati de zi cu zi. Daca exista oferta, cu siguranta exista si cererea, nu-i asa?

Top universitati din Romania

Era baiatul meu in ultimul an de liceu. Deseori, dupa ce iesea de la scoala, statea la discutii cu colegii de clasa despre drumul pe care vor porni in viata, despre facultatile pe care le vor alege, despre prietenia pe care o vor pastra intotdeauna. Eu le faceam cafele si ii ascultam cum discutau. Zambeam cu nostalgie, atinsa de amintiri din vremea cand eu insami ma pregateam sa imi iau zborul spre lumea larga, in cautarea propriului drum. Stiam inca din clasa a zecea ce facultate voi urma si ma pregateam temeinic. Aveam casa plina de caiete, carti si culegeri din care sa invat, lucru pe care nu l-am vazut la baiatul meu niciodata. E drept, acum poate gasi totul pe internet fara pic de efort si fara sa mai adune in casa munti de maculatura. El nu s-a putut decide prea usor in privinta drumului. Stia exact ce doreste, dar sustinea ca nu exista (inca) facultatea care sa ii ofere ceea ce ii trebuia. L-am sfatuit sa caute un top universitati din romania, caci aveam convingerea ca va gasi acolo facultatea care il interesa. 

Transport international de persoane

Ma pregateam sa plec in afara tarii, la munca. Urma sa caut o firma care se ocupa de transport international de persoane. Una dintre prietenele mele s-a nimerit sa vrea sa isi ia copilul in strainatate chiar in acea perioada, caci luase vacanta. Pentru ca ea nu putea lipsi de la serviciu si pentru ca nu avea incredere sa isi lasefata singura atata drum, mi-a facut un favor cumparandu-mi bilet de avion in schimbul deranjului meu de a-i duce copilul pana acasa, acolo unde se stabilise in strainatate (nu departe de locul unde urma sa muncesc eu). Nu aveam in casa nici macar o geanta de voiaj in care sa imi inghesui cateva haine. Am sunat o alta prietena si am intrebat-o daca ma poate ajuta. Nu voi uita niciodata raspunsul pe care mi l-a dat: nu are nici o importanta cu ce anume pleci la munca in strainatate. Important este cu ce anume te intorci. Poti pleca si pe jos, doar cu hainele de pe tine. Important este sa nu te intorci tot asa. La intoarcere iti poti cumpara un bilet de avion sau, daca ti-e mila de banii tai, de munca ta, poti apela la transport international de persoane de la nicktrans.ro". Chiar asa am si facut. Ma rog, aproximativ asa...

In Ploiesti se planteaza masiv

In Ploiesti se planteaza masiv zilele acestea. Cu mic, cu mare, ploiestenii incearca sa transforme orasul in ceva de vis. Inca nu ne-am lamurit daca e un vis frumos ori un cosmar. Poate incerci tu, cititorule, sa ne luminezi. Eu iti voi arata pozele de la fata locului. Pentru detalii, vezi ce mai planteaza ploiestenii. 

Iarna la Ploiesti

Imi amintesc de un an geros rau, un an in care zapada imi ajungea pana la sold. E adevarat, pe atunci eram scolarita, aveam probabil pana in zece ani. Dar sa stiti ca am fost destul de inalta inca din copilarie. Sa- oprit circulatia, iar copiii au primit o neasteptata vacanta. Nu am idee daca asta s-a intamplat in toata tara sau numai la Ploiesti. Cert este ca toti cei din generatia mea isi amintesc acele zile. Ieseam dimineata din casa si mai intrem seara, cu pantaloni transformati in burlane de gheata, cu manusile distruse de ger si de munca la cazemate. Cam asa era iarna la Ploiesti candva. In 2016 am auzit copii care asteptau cu nerabdare sa se inchida scolile doar pentru ca ninsese peste noapte cateva ore. Desigur, si eu as fi sperat, daca as fi fost in locul lor. Ma mir doar ca oamenii nu obvserva ca in ultima vreme vara se amesteca inexplicabil cu iarna. Azi ninge cu fulgi mari si se asterne frumos, iar maine rasare un soare cald care topeste tot, scotand la iveala rahati de caine, poimaine ploua de parca ar fi toamna. Sa va amintesc si faptul ca pe alocuri au rasarit floricele? Iarna la Ploiesti. 

Poze de iarna frumoase. Facute in Ploiesti

De cum mi-am baut cafeaua am iesit afara, in parcul de la nord, sa captez imagini de iarna frumoase. Da, acoperit de zapada, orasul Ploiesti este foarte frumos. Voi ce spuneti, am reusit sa adun poze de iarna frumoase in Ploiesti? Mai multe imagini de iarna frumoase gasiti cu un clik pe link sau pe vienela.ro.

Husa din silicon pentru iphone 6

Fumam Pall Mall. De multi ani au devenit tigarile noastre preferate. Din cand in cand, firma scoate cate o promotie care sa aduca bucurie clientilor constanti, norocosilor, celor fideli. Anul 2016 a inceput in forta. In fiecare pachet de tigari exista un cod ce trebuie introdus pe o platforma online. Se pot castiga premii frumoase la Pall Mall. Laptopuri, televizoare cu diagonala mare, biciclete, ceasuri nu mai stiu de care, iphone 6... Pe langa ele, micii norocosi pot pune mana pe brichete si pachete de tigari. Noi, desigur, visam in primul rand la unul dintre premiile mari. Copilul, optimist incurabil, deja a inceput sa se uite pe internet dupa o husa iphone 6 silicon, pentru cazul in care vom avea norocul de a castiga un iphone 6. Nici eu nu pot scapa de gandul ca unul dintre coduri ne va aduce un cadou nasteptat si valoros. Poate un laptop nou, poate un televizor mare, pe care sa il folosim in locul celui confiscat de copil si pus la calculator, pe post de monitor, poate o bicicleta. Nu, baietii mei nu vor bicicleta. Ei sunt generatia care nu mai poate sta fara gadgeturi de ultima ora, ei sunt cei care ingroasa randurile dependentilor de internet si de telefoane mai destepte decat multi dintre oameni. 

Preturi pentru rochii

Are 18 ani. E o floare intre flori. Privirea ei senina arata clar oricarui om matur ca e un copil prea repede crescut. Zambetul ei inocent le aminteste femeilor de perioada cand ele insele erau asa. Pe atunci se visau printese si asteptau sa se indragosteasca de ele vreun print venit din zari indepartate. Pe cele mai multe dintre ele viata deja le-a dezamagit, trimitandu-le in locul printului un broscoi urat pe care, oricat de dulce si dragastos l-ar saruta. Ea nu stie ca baloanele se sparg dupa un timp. E inocenta. Inca mai poate visa ca va veni printul sa ii admire frumusetea si sa o iubeasca pana la adanci batraneti. Nuntasii se aduna in jurul ei. Ii admira rochia si ii lauda frumusetea. O intreaba daca isi doreste sa prinda buchetul miresei, cand va sosi momentul. Ea rade frumos si dintii albi, curati, stralucesc in soarele verii, luminandu-i chipul. Nu, nu vrea deocamdata. Mai are scoala de facut, mai are de trait alaturi de fratiorul ei, de parinti, de prieteni. Nu se grabeste cu maritisul. Cu toate astea, sufletul ei de fecioara tanjeste dupa ceva nedefinit, ceva nestiut, dar atat de profund.

Detectoare performante de microfoane de la bspy.ro

Una dintre cele mai bune prietene ale mele, o fata pe care o stiu inca de cand eram doar de o schioapa, m-a invitat intr-o zi la ea sa bem o cafea. Din vorba in vorba, a inceput sa imi povesteasca despre un coleg de munca putin mai tanar decat care, care de la o vrmee ii face o curte asidua. Nu mi s-a parut ok ideea de a accepta asa ceva din partea unui coleg de munca si i-am spus direct, ba chiar am intrebat-o ce parere are sotul ei despre acest lucru. Mi-a spus ca sotul ei nu stie nimic, ca nu i-a povestit si ca nu are de gand sa ii povesteasca vreodata. M-am temut pentru ea, pentru casa ei, pentru familia ei, pentru tot ceea ce inseamna o asemenea chestie in viata unui cuplu. I-am spus ca nu ma simt prea bine si ca simt nevoia sa ies putin la aer curat, sa ma plimb prin fata blocului sau prin parc. Am rugat-o sa ma insoteasca si, de cum am ajuns afara, i-am spus ca se joaca cu focul, ca trebuie sa ii spuna sotului ei despre colegul insistent sau, daca nu are de gand sa faca asta, macar sa isi cumpere un detector de microfoane de la bspy.ro, pentru a se asigura ca nu i-a dat nimic de banuit sotului ei si ca acesta, gelos cum il stiam, nu a montat prin casa camere de luat vederi si microfoane pentru a o spiona. 

Prima ninsoare la Ploiesti. 2016

Am asteptat cu nerabdare sa cada prima ninsoare la Ploiesti. A trebuit sa vina 2016 pentru a ma putea bucura de ea. Tarziu in noapte, cand a inceput sa se aseze zapada, m-am simtit mult prea obosita pentru a iesi din casa. Am preferat sa pozez prin plasa de la geam, asa ca prima ninsoare a fost surprinsa intr-o imagine absolut neclara, aburita de caldura ce iesea din apartament. Dimineata, de cum s-a luminat de ziua, am iesit afara, insa am preferat sa imi pozez cainele, si nu ninsoarea ce cazuse in Ploiesti. Acum ninge iar. Probabil voi iesi mai tarziu din casa pentru a face niste poze serioase. Pana atunci, va las sa va bucurati de prima ninsoare de la Ploiesti, vazuta prin ochii mei si ai aparatului meu. :)))